Scurtă istorie

Denumirea localităţii Halmeu – TERRA HOLMY cum apare în primul document scris – se presupune că provine din cuvântul „halom” (ridicătură) care de-a lungul timpului a suferit diferite transformări: Halom-Halmey-Holmi-Halmii-Halmei-Halmeu.

Izvoare mai precise dovedesc existenţa localităţii din anul 1274, an în care se pare că s-a format pe aceste locuri o aşezare omenească stabilă. Până în anul 1274 localitatea Halmeu a aparţinul de localitatea Băbeşti, când strămoşul lui Kala Tamas a primit de la regele Ladislau al 4-lea TERRA HOLMY. De la această dată devine Halmeul localitate independentă. În anul 1218 apare numele localităţii în REGISTRUM VARADIEN.

Un alt document se pomeneşte că regele Carol al Ungariei trimite, la data de 14 mai 1319 pe Gheorghe, fiul lui Petru din Sasvar, pentru cercetare şi deosebirea vechilor hotare ale moşiilor magistratului Ioan, fiul lui Toma, aflat în comitatul UGOCSA, pentru a le despărţi de jur împrejur de satele regeşti.

Un alt document pomenește despre despărțirea hotarelor între satele Cidreag și Almaș, iar în anul 1323 este amintit și satul Dabolț. Satul Mesteacăn a apărut la începutul secolului XX, prin colonizarea pe aceste locuri a populației din depresiunea Maramureș.

În secolul al 18-lea pe raza comunei se stabilesc evreii. Este importantă menţionarea prezenţei lor deoarece aduc schimbări mai ales în viaţa economică. Practicau comerţul și diferite meserii (pantofari, măcelari, croitori) care nu eraiu prezente în comună, ajungând ca în perioada interbelică în centrul satului Halmeu să funcționeze bănci, restaurante și magazine. Au respectat locuitorii comunei, dar nu au legat căsătorii cu aceştia, deşi copiii au frecventat aceleaşi şcoli. În vara anului 1944 au fost deportaţi, astăzi neexistând familii de evrei pe raza comunei.
În secolul al 19-lea şi începutul secolului al 20-lea, localitatea Halmeu a fost centru de plasă aparţinându-i 42 de localităţi, având şi judecătorie locală.
Populaţia româneasca nu este menţionată în referirile existente până la Marea Unire a Transilvaniei cu Patria Mamă.
În anii 1922-1923 se înfiinţează Parohiile Ortodoxă şi Greco-Catolică Române fiind susţinute material de Statul Român la insistenţele credincioşilor al căror număr a sporit prin funcţionarii de la căile ferate, administraţie locală, judecătorie, armată.

Parohia ortodoxă a primit vechea clădire a şcolii gospodăreşti unde s-a amenajat o capelă şi locuinţa preotului Constantin Vârlan, oficial primul preot paroh. S-a dorit construirea unei clădiri proprii pentru a sluji ca lăcaş de închinare dar din pricina lipsurilor materiale nu s-a reuşit. Pentru susţinerea parohiei şi a preotului din rezerva de stat a fost împroprietărită Biserica cu teren agricol.

Pământurile din zona Halmeu sunt propice mai ales pentru cultivarea căpșunilor. Încă înainte de al doilea război mondial, în Halmeu s-au adus și cultivat primele plante de căpșuni. Halmeu este numită de alți vecini ai județului „Țara Căpșunilor”. O cultură deosebită este cea a viței de vie. Deși cultivată pe o suprafață relativ mică pe dealurile de la Halmeu Vii, vinurile obținute aici se numără printre cele mai renumite din partea de nord a Transilvaniei.